Inchisoarea sperantei.....

Impatuream hainele pe care reusisem sa le strang din ceea ce mai ramasese din casa mea  cand un ciocanit s-a auzit apoi usa s-a deschis si nu mi-a venit sa cred ce aveam  in fata ochilor.
Rachel.
Zambetul ei era la fel ca intotdeauna ,siret,dar molipsitor.
-Ce stai ca o statuie?Vino si  imbratiseaza-ma  ca doar nu sunt o stafie.
-Ce cauti aici?
-In loc sa fii fericita ca m-am intors  acasa,tu ma intrebi ce fac aici...Ce sa spun,frumoasa primire!
-Vino-ncoa ,i-am zis ,ducandu-ma  sprea ea cu bratele deschise.
-Ti-am simtit lipsa,surioara,a zis Rachel .Ai devenit o adevarata femeie.
-Cred ca nu m-ai vazut tu de mult timp.
-Poate,dar sa stii ca nu sunt oarba ,mi-a zis imbratisandu-ma.
-Rachel...
-Ce?
-In loc sa-mi povestesti  ce ai mai facut,tu  in schimb razi de mine.Hai vino incoace,i-am zis traganand-o  de mana spre pat.
Rachel.
Era in fata ochilor mei ,langa mine.In sfarsit eram din nou impreuna.Atata timp fara ea...Si acum eram in sfarsit impreuna.
-Deci...cine e frumuselul acela brunet care statea afara dupa un copac,cand am ajuns?
-Nu stiu,am zis desi aveam o banuiala cine putea fi.
-Inca nu mi-ai zis de ce te-ai intors.
-Aveam nevoie de o pauza,si ce putea  fi mai bine pentru mine decat sa-mi petrec  putin timp alaturi
de surioara mea cea mica.
-Nu ai venit pentru ca ai probleme,nu?
-Desigur ca nu.Doar pauza,iubito ,o binemeritata pauza.
-Nici acum nu stiu cu adevarat ceea ce lucrezi....am zis fara sa gandesc inainte.
-Nici nu trebuie sa stii.Am promis  ca nu iti va lipsi nimic,de fapt,aproape nimic  si cred ca m-am descurcat cat de cat bine.
-Da...dar nu mai avem nimic.Si nu mai vreau sa stau aici.Vreau acasa!Acasa la noi!
-Tu imi ascunzi ceva,nu-i asa?
-Nu,am zis raspicat.
-Si atunci  de ce vrei acasa?Nu mai exista in caz ca nu ai observat.Aici a  tot ce iti trebuie.Cel putin pana ne recapatam casa
inapoi...Si cred ca ai si ceva in plus aici.Frumuselul ala dupa copac,inca e acolo,sa stii,a zis Rachel,uitandu-se dupa perdea.
Ai ceva sa-mi zici?
-Ce ai vrea sa-ti zic?Nu stiu cine e.
-Deci il pot avea eu?
-Nu!...Nici nu il cunosti.Stai departe de el.
-E cumva al tau?m-a intrebat Rachel suspicioasa.Pari prea posesiva.
-Doamne,Rachel nu imi arde de  cicalelile tale.Da,poti sa-l ai  nu-mi pasa!am tipat la ea.
-Se pare ca am atins o coarda sensibila.
-Rachel...ai face bine sa schimbi subiectul sau jur ca te dau afara!
-Gata,gata.Daca stiam ca iei foc de la o simpla remarca banala,mai bine  nu veneam.
-Stii ca nu asta am intentionat.Ci doar  nu vreau sa vorbesc  despre el.
Rachel a schimbat subiectul si am povestit pana noaptea tarziu.
A doua zi un angajat al conacului a venit  si ne-a  anuntat ca o camera era pregatita  pentru Rachel
la conac.Amandoua am ramas surprinse in  special  eu care nu ma asteptasem la asta.Dupa ce Rachel si-a mutat ,,domiciliul''
 la conac,am fost practic  uitata.Rachel nu s-a aratat deloc,Dorian si Derek nici atat.In afara de angajatii conacului,totul parea pustiu.