Iasomie....Mirosea a iasomie.
Derek!
Oh Doamne!Eram in pat cu Derek!
Un brat ii era petrecut peste talia mea si celalalt sub capul meu.
Imi aduceam aminte ca ii cerusem sa ramana cu mine,pentru ca imi fusese frica.Ma tinuse in brate pana ma linistisem,soptindu-mi cuvinte de alint.
Pentru prima data,ma simtisem protejata in preajma lui.Era un alt Derek.Un Derek total necunoscut mie.Si imi placea....Dar era....Derek.Era totusi acelasi barbat care imi propusese bani in schimbul prieteniei cu Dorian.
Si care acum......ma tinea cu tandrete in brate!
S-a miscat in somn si m-am trezit cu bratul lui pe sanii mei,si cu un picior impletit cu ale mele.
-Derek?
-Hmm?
-Ma strivesti!
N-am terminat bine fraza ca a sarit ca ars de langa mine.
-Oh Dumnezeule!a zis ,apoi o ploaie de injuraturi a izbucnit din gura lui.
-La dracu!De ce nu m-ai trezit?
-Pentru ca dormeai!Si doar ce m-am trezit!Si de ce tipi la mine?
-Pentru ca nu m-ai trezit!
-Nu eu te-am pus sa ramai aici si sa adormi!
-E camera mea!Si imi aduc aminte altceva,a zis uitandu-se la mine.
-Eram pe jumatate adormita!Nu trebuia sa ramai atunci.!
-Deci acum e vina mea?Cine era cea careia ii era frica?Care nu vroia sa stea singura?Cred ca o chema ...Danielle!A,da, tu esti!
-Ah,cat te urasc!Pleaca!Iesi de aici!
-Cu placere,a zis facand o reverenta si plecand,trantind usa in urma lui.
Cat il uram!De ce trebuia sa se poarte asa cu mine?De ce dracu se purtase asa frumos cu mine aseara ca acum sa ma trateze in halul asta?
Da stiu ca fusese vina mea ca ii cerusem sa ramana cu mine,dar nu ii cerusem socoteala de ce ramasese si cum de ma trezisem in bratele lui.
Si tot el se enerva?
M-am ridicat din pat,cautand din priviri hainele mele.
Erau asezate pe un scaun,impaturite.
M-am dezbracat de camasa pe care o purtam si m-am imbracat in rochia pe care o purtasem acum cateva zile.Era curata si mirosea discret a iasomie.
Am iesit din camera mare,dar am dat nas in nas cu el.
-Unde crezi ca te duci?m-a intrebat.
-Plec acasa?
-Ploua.
-Nu conteaza.Plec,i-am zis trecand pe langa el.
Dar m-a prins de mana,oprindu-ma.
-Am zis ca te duc eu acasa.Daca vrei cu adevarat sa pleci.
-Nu multumesc,Ma descurc si singura.
-Nu ti-am cerut permisiunea.Si sunt sigur ca te descurci singura,a zis luandu-ma de cot si tragandu-ma dupa el.
Mi-a dat o pelerina visinie cand am iesit din conac,ducandu-ne la grajduri,unde a inhamat un cal negru,pur sange.
Ma simteam de parca eram dadacita,mai ales cand m-a tras langa el,pe cal.
-Stii,nu trebuia sa faci asta.Puteam sa merg si singura pana acasa.
Nu mi-a raspuns.Parea furios.Maxilarul ii era inclestat si privirea indiferenta.
A trebuit sa ocolim domeniul Stone si padurea ,pentru ca podul care despartea satul de conac disparuse ,luat de apa involburata.
Inca ploua,dar marunt.Dupa aproximativ doua ore am ajuns la mlastina.
Casa nu mai era.Decat jumatate.
Un copac era prabusit pe casa,jumatate din ea fiind daramata.
-Oh,nu!am zis sarind jos,picioarele afundandu-mi-se in namol.
Am alergat intr-un suflet pana la intrarea in casa,dar o mana m-a oprit cand am incercat clanta.
-Ai innebunit?Nu poti intra.
Dar...e casa mea,am zis izbucnind in lacrimi.
-A fost.Acum e doar o ruina.
-Sa stii ca nu ma ajuta cu nimic cuvintele tale,am zis printre suspine.
-E realitatea,Danielle.Si ce vroiai sa faci?Sa intri si sa se prabuseasca pe tine cealalta jumatate?
-Si tie ce dracu iti pasa?Lasa-ma in pace!Mai bine mor!Prefer sa mor!Acum nu mai am nimic!Nimic!
-Taci!Sa nu mai zici niciodata asa ceva!Esti in viata!Puteai sa mori daca erai in casa!mi-a zis luandu-mi fata in maini.
-Uita-te la mine .Ma asculti?Danielle,uita-te la mine!
Mi-am ridicat privirea din pamant,uitandu-ma in ochii lui.
-Esti in viata!Nu esti singura!E decat o casa.Se poate reconstrui ,a zis stergandu-mi cu un deget o lacrima.
-Ce usor e sa zici tu asta!Dar eu nu am banii tai.Nu voi putea reconstrui niciodata casa...
-Nu esti singura!Sa-ti intre bine asta in cap!O vei reconstrui.Te voi ajuta eu,nu-ti mai face griji.
-Nu vreau banii tai!Nu am nevoie de mila ta!am zis incercand sa scap din stransoarea mainilor sale.
-Nu e mila!s-a rastit la mine.Nu e mila...La dracu!Vreau sa te ajut!De ce nu poti pur si simplu sa accepti?
-Pentru ca nu vreau sa fiu datoare la nimeni,mai ales la tine!
-Nu vreau nimic inapoi!Vreau doar sa accepti.
-Nu...am zis printre suspine.
-Ba da ,mi-a zis tragandu-ma deodata la pieptul lui,intr-o imbratisare.Ba da.
-Nu,Derek.
-Lasa-ma sa fac ceva pentru tine.Accepta-mi macar o data ajutorul,Danielle.
-Dar...am protestat,dar am fost intrerupta.
-Fara proteste.Accepta si gata.
-Nu pot,chiar nu pot,Derek.
-Ba poti.Doar ca esti incapatanata.
-Nu sunt,am zis,stiind ca era adevarat ce imi zicea.
-Esti o copila incapatanata...Doar o copila,a zis strangandu-ma in brate.
S-a indepartat de mine,mi-a luat din nou fata in maini,si m-a sarutat.
Doar o simpla atingere a buzelor mele,ca adierea vantului vara.
Cand sarutul a incetat,amandoi paream uluiti de ce se intamplase.Ne uitam unul la celalt fara sa me zicem nimic.Inca aveam fata in mainile lui.Mi-a dat drumul,dar m-a luat de mana,tragandu-ma dupa el pana la calul care pastea linistit in apropiere.
Luase tacerea mea ca un raspuns pozitiv.
Eram prea ametita de la sarut ca sa mai protestez.Sarutul acesta fusese complet diferit de celalt .Tandru si usor ,facandu-ma sa ma inrosesc pana in varful nasului.
Cele 2 ore inapoi la conac mi s-au parut 2 minute.Niciunul dintre noi nu a zis nimic.
Dar nu m-a dus la conac,ci in apropiere,la o casa care semana cu o capela.
-Ce e aici?l-am intrebat
-Aici vei locui.Stiu sigur ca nu ai fi acceptat sa locuiesti la conac.Asa ca poti locui aici.A fost atelierul mamei.Sunt sigur ca nu s-ar supara,de acolo din Ceruri.
-Imi pare rau,Derek.
-E ok.A trecut atata timp...
-Dar nu...
-Acum ce mai e?
-Nu pot locui aici.Ce va zice Dorian?Oamenii din sat?Servitorii tai?
-Sunt sigur ca Dorian va fi atat de incantat incat imi va pupa picioarele pentru ca m-am gandit la asta inaintea lui..Cat despre restul....nu imi pasa.
-Nu trebuie sa fii ironic!
-Oh am uitat ca e prietenul tau de suflet!
-De ce trebuie sa te porti asa?
-Cum ma port?
-Ca un magar!Pana acum ai fost ....am zis dar m-am oprit la timp.
A vebit langa mine si m-am pomenit ca imi tinea din nou fata in mainile lui mari.
-Cum am fost?Ce ai vrut sa zici?mi-a zis uitandu-se in ochii mei.
Oare daca ii ziceam avea sa rada de mine?
-Zi-mi!Cum am fost?
-Tandru!am tipat.
-Am fost?m-a intrebat ,vocea lui parand doar o soapta.
-Da!Si acum incepi sa te porti din nou ca un nesuferit.
-Pentru ca ma scoti din minti!Ma scoti din minti,a soptit,apoi m-a satutat.
De data asta,i-am raspuns si eu la sarut.Mainile lui care pana acum imi tinusera faa,erau acum pe spatele meu,strangandu-ma in brate,apoi ridicandu-ma in bratele lui,deschizand usa cu piciorul si intrand cu mine in casa.
Ne sarutam de parca ne luptam pentru ultima farama de aer.
Gafaieli si gemete se auzeau ,dar nu puteam sa zic de la care dintre noi.
Nu imi venea sa ma opresc.Si nici nu vroiam.Parca daca o faceam aveam sa imi opresc ratia de aer.Nu imi pasa ca ceea ce faceam era gresit,pentru ca era,doar il uram pe Derek....dar era atat de bine!
M-a asezat pe masa din odaie,fusta rochiei ridicandu-mi-se,lasandu-mi picioarele goale.
Mi-a dat jos pelerina uda,ca sa ma poata saruta pe gat
.Mi-am incolacit picioarele in jurul mijlocului sau,tragandu-l mai aproape.O mana imi desfacea siretul corsetului rochiei si cealalta se plimba senzual pe picior.
Ii simteam gura fierbinte pe gat si mana urcand vertiginos pe picior.
-Derek?
-Hmmm?a zis ,simtindu-i limba jucandu-se cu lobul urechii stangi.
-Ce faci?l-am intrebat dandu-mi capul pe spate cand gura lui a coborat din nou pe gatul meu....Si cobora,si cobora...,pana cand i-am simtit buzele la baza sanilor mei.
-Ce ti se pare ca fac?Te sa rut,nu vezi?
-Nu e bine,Derek,am zis gafaind.Aerul era asa rarefiat incat simteam ca alergasem cateva mile.
-Stiu.Dar nu ma pot opri,mi-a soptit dand materialul rochiei la o parte de pe un san.Corsetul rochiei imi fusese de mult desfacut si acum zacea pe podea.Fusta imi era ridicata complet in jurul pulpelor si corpul lui era cuibarit intre picioarele mele care inca erau incolacite in jurul sau.
Gura lui era acum pe sanul descoperit,facandu-ma sa-mi pierd capul!Unghiile mi s-au infipt in spatele lui,cand i-am simtit mana mangaindu-ma intr-un loc unde nu ar fi trenuit sa fie.
-De asta m-ai adus aici?l-am intrebat .Parca ii aruncasem o galeata de apa rece asa de rapid si-a incetat saruturile pe pielea sensibila a sanilor mei.
A apucat pelerina care era aruncata pe masa si m-a acoperit,apoi dansu-mi picioarele care inca erau incolacite in jurul lui,la o parte si indepartandu-se de mine.
Ma simteam de parca cineva imi daduse un pumn direct in fata si nu imi puteam reveni.
- O sa vina cineva sa iti aduca tot ce ai nevoie,a zis inainte sa deschida usa ,ca apoi sa o tranteasca in urma lui,lasandu-ma sa ma holbez la usa inchisa.
1 comment:
Cum am mai spus e superb , intreg ficul .
Post a Comment