Inchisoarea sperantei.....

Derek Point of View

Dormea.Asta  ar fi trebuit sa  fac si eu ,dar in schimb stateam  in intuneric,uitandu-ma la ea.

Ce era cu mine?Ma purtam  ca un pusti  in calduri.

In loc sa imi gasesc  pe cineva cu care sa imi  impart viata,tanjeam dupa o pustoaica,prietena  fratelui meu Dorian.

Ah Dorian....Trebuia sa o indepartez de  mult timp  de el.Trebuia,dar am fost  un prost si am  lasat sa se ajunga  pana aici...incat sa ii ofer  bani ca sa nu il mai vada...Eram  chiar asa de crud  incat sa  o ranesc  asa,practic oferindu-i  bani ca unei prostituate?Dar nu puteam sa las sa i se intample...

Nu!

Mai degraba sa ma urasca,sa ma dispretuiasca,sa blesteme  ziua cand  m-a cunoscutdecat sa ajunga a lui.

Nu vroiam  acelasi lucru  pentru ea...nu ca lui Marguerite.Nu!

Poate ca fusesem copil si nu intelesesem atunci  de ce tata  se ducea la Marguerite in camera,cand mama  nu se simtea  bine,dar acum  stiam si nu vroiam ca istoria sa se  repete.

Daca nu o faceam pentru ea,macat  pentru Claire trebuia sa o fac.

Claire nu merita sa fie inselata de Dorian  doar ca sa-si satisfaca el  poftele.

Daca nu as fi stiut ca Dorian  o iubea pe Claire,poate ca i-as fi despartit.

Dar o iubea...si ea pe el,desi nu stia ca el tanjea  dupa cea mai buna prietena,cu dorinta de a o face amanta lui...

Si tocmai pentru asta  nu aveam sa ingadui asta!

Dar era incapatanata!

Si desi imi placea  ca nu ceda  usor,imi venea sa o strang de gat de furie  cand vedeam cat de oarba putea sa fie ....sa nu vada adevaratele  intentii  ale lui.

Era el fratele meu,dar mama  ne invatase sa respectam femeile si simteam ca  ii eram dator ca niciunei femei  sa i se intample  acelasi lucru ca ei.Si acum  parca o auzeam plangand ,ca in noptile cand tata  era in camera lui Marguerite.Si  nu vroiam acelasi lucru pentru Claire sau Danielle.

Dar acum  trebuia sa ma  lupt si cu mine insumi,nu numai cu refuzurile  ei.Pentru ca pe zi ce trecea,o vroiam.Pentru mine.

Si simteam ca  ma lupt cu  demonii  straduindu-ma sa nu-i zic totul despe Dorian....sau ceea ce incepeam sa simt.

Poate ca era  decat dorinta,dar era din ce in ce mai puternica.

Daca nu m-ar fi refuzat...

Acum as fi  dormit  langa ea in pat,si nu as fi stat ca un vultur la  panda asteptand  o simpla miscare a prazii.

Nu era bine ceea ce faceam,dar nu puteam rezista sa nu stau sa o privesc cum dormea.

Macar atata sa fac...Sa o privesc.

As fi preferat sa o vad plecata din sat ,decat in patul lui Dorian.

Dar acum era in patul meu...dormind linistita ,nestiind ca era privita.

Si eu as fi...

,,Revino-ti,Derek''mi-a soptit  o voce interioara.

,,Parca  trebuie sa o salvezi  de Dorian,nu si de tine!'',,Ai promis  ca nu vei lasa sa i se intample acelasi lucru ca lui Marguerite!Tine-te de promisiune!''

Vocile interioare ma asaltau,reamintundu-mi totul.

De maine.Da.De maine aveam sa reincep indepartarea ei de el.De maine.

Azi  aveam sa imi permit o clipa de nebunie.

Am vrut sa ma asez pe scaun,privind-o in continuare,cand gemete s-au auzit  dinspre pat.

Era agitata.

,,Mama?De ce?Unde esti?Mama?Rachel?De ce e atat de intuneric?Mi-e frica!''a zis in timp ce corpul i se  zbatea sub patura.

Am alergat  pana la pat,picioarele-mi afundandu-se in covorul gros,tesut de mana,fara niciun zgomot.

Broboane de sudoare i se  vedeau pe frunte  si cu cat  secundele  treceau cu atat  cosmarul i se adancea.

I-am pus o mana pe frunte,sa verific daca avea febra,dar deodata m-a prins de cealalta mana,strangandumi-o puternic.

-Derek?a soptit incet,rasufland greu.

-Da?Sunt aici.A fost doar un cosmar!i-am zis luandu-i fata in maini.

-Nu pleca,mi-a zis incet,inainte sa se arunce in  bratele mele,plangand.Nu ma lasa singura!

-Nu te las!Gata,linistes-te!Sunt aici.A trecut!Shhhh...Culca-te la loc.A fost doar un cosmar.

Daca Iadul si Raiul vroiau sa ma pedepseasca trimitand pe Pamant o ispita,atunci ea purta numele Danielle...mi-am zis  cand m-am asezat langa ea in pat.