,,Esti un prost!''mi-am zis ,injurand.
Ce dracu era in mintea mea de permisesem sa ajung atat de departe cu ea?Mai aveam putin si o posedam,acolo,pe masa!
Eram mai rau ca Dorian!
Dar cu fiecare minut care trecea,parca o doream mai mult ...desi jurasem ca nu aveam sa ma port niciodata ca Dorian.Cel putin el isi juca cartea mai elegant,nu ca mine care ma napustisem asupra ei ca un flamand.
Daca nu ar fi zis acele cuvinte....poate ca acum ar fi fost deja a mea.
Ar fi trebuit sa o duc la Gallacher la casa pe care o detineam,si nu sa o aduc aici...Dar nu,eu a trebuit sa o aduc aici...
Doamne ce era in capul meu?
Ar fi trebuit sa-i spun ,nu sa ma port ca bunul samaritean ,sa o salvez si sa o aduc aici,oferindu-i-o lui Dorian pe tava....asta daca nu se arunca ea in bratele lui inainte,exact cum facuse cu mine.
Gandul la ei impreuna....ma facea sa vreau sa urlu.Eram cumva gelos?
Nu puteam.Doar pentru ca avea un anumit efect asupra mea ,asta nu insemna ca eram gelos.
Desi gandul ca ea putea fi de acord sa devina amanta lui ma facea sa vreau sa sparg totul in calea mea.
Trebuia sa stau pentru un timp,macar cateva zile departe de ea...Era doar dorinta...Doar dorinta....
No comments:
Post a Comment