Inchisoarea sperantei.....

L-am evitat pe Dorian,pretextand  ca plecasem sa o vizitez pe Rachel.Lasasem  un bilet in  pusa  si doar ma rugam  sa nu forteze usa,care si asa  era subreda,si sa nu ma gaseasca ascunzandu-ma.Ma durea  ca il tratam asa  dar trebuia  sa fiu singura  pentru cateva  zile.Nu vroiam sa ii spun ce se intaplase,de ce fugisem si din cauza mea sa se  certe cu fratele sau.Preferam sa las lucrurile asa cum  erau.Aveam sa uit totul,sa pretind  ca nu se intamplase,ca fusese doar un vis.Desi imi era imposibil sa  uit.Sa uit ceea ce imi ceruse,da,puteam,dar ce  nu puteam uita era sarutul.De ce ma sarutase?Nu ma umilise destul?Fusese acel sarut parte  din planul lui diabolic?De ce?De ce o facuse?De placut nu ma placea..........pentru ca daca era asta,intelegeam.Dar... ma ura!
In capul meu erau o multime de  intrebari  fara raspunsuri.Intrebari care  cu siguranta  nu aveau sa-si gaseasca niciodata raspunsurile.
Dar socoteala de acasa  nu se potriveste cu cea din targ.
Pentru ca la  5 zile  dupa,crezand ca e Dorian si simtindu-ma pregatita sa  ascund totul,am deschis usa  cand un ciocanit discret s-a auzit.
Dar in  spatele usii  nu era Dorian asa cum  crezusem  ci....Derek.
-Deci esti acasa....Micutul soricel se ascunde cumva?a zis el  razand ironic.
-Ce iti pasa tie?Hei,ce crezi ca faci?i-am zis  cand a intrat  in interior  fara sa-l invit  sau sa-mi ceara voie.Nu te-am invitat inauntru!
Deodata camera a parut mica cu el inauntru.
-Nu am nevoie de invitatie.Vroiam sa  ma conving daca e adevarat  ce Dorian mi-a zis.Dar se pare ca nu.
-Despre ce vorbesti?
-Cum ca esti plecata la sora ta?Dar micutul soricel  doar se ascunzea,a zis uitandu-se  in jur,inspectand fiecare lucru.
-Nu ma ascundeam!Acum ca ai vazut  ca sunt aici,te rog sa pleci.
-Inca nu mi-ai raspuns  la intrebarea aceea.
Intrebarea aceea fiind pretul meu.
-Cred ca glumesti...Ai tupeu sa vii in casa mea  si  sa iti dau si un raspuns?
-Da.
-Atunci  uite raspunsul mei:du-te dracului!
Stiam ca intrecusem masura,dar o merita.
-Soricelul s-a transformat intr-o pisica salbatica....Apropo daca ma mai zgarii  vreodata o sa-ti para rau.
-Atunci stai departe de mine,i-am zis  uitandu-ma  la mainile lui,pe care inca se vedeau urmele unghiilor mele.
-Si daca nu vreau ce ai sa imi faci?a zis venind spre mine.
M-am dat cativa pasi inapoi si m-am trezit  lipita de  usa cu el continuand  sa inainteze.
Cand a ajuns  in sfarsit in fata mea,a inceput sa  rada.
-Stai linistita.Sunt bland cu animalele .In special cu cele care zgarie rau.Si as vrea un raspuns in seara asta,de la tine.
-Ce nu intelegi?Nu ma  vand.Nu am de gand sa fac asta nici daca as fi o muritoare de foame.
-In curand o sa fii!Uite si tu in ce maghernita traiesti!a zis  uitandu-se in jur.Poti sa ai ce iti dorestiDoar cere....dar stii ce vreau in schimb.
Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca vorbea serios.
-Nu e treaba ta  in ce conditii  traiesc.Si da.De fapt as vrea ceva,i-am zis  stiind dinainte ce avea sa-mi raspunda in schimb.
-Vreau domeniul Stone!Tot!
-Nu crezi ca tintesti un pic cam sus?
-Asta e pretul meu.Il accepti sau nu.
Il pusesem in dezavantaj.Stiam ca nu avea sa accepte niciodata sa renunte la averea  familiei Stone.
-Ok.Accept.Cu o conditie,a zis  el dupa uitandu-se in ochii mei.
-Care?
-Vei avea  totul  dupa ce te casatoresti cu mine.