Inchisoarea sperantei.....

-Danielle?
-Sunt aici,Dorian,am zis iesind din cotetul gainilor.
Era prima data  cand il vedeam  dupa aproape  doua saptamani.
-Pe unde ai umblat,straino?
-Ar trebui sa te intreb acelasi lucru.
-E adevarat ca ai fost  la Rachel?
-D..da,am zis balbaindu-ma .Era aiurea  sa  il mint.
-Ma bucur ca ai vazut-o pe Rachel.
-Dar tu pe unde ai fost?Am auzit vorbe cum ca ai fost plecat.
-Da.Derek m-a la un prieten de-al sau  pentru o afacere.
Era tacut.Era ceva schimbat la el.Nu am insistat stiind ca avea sa imi spuna in curand.Totusi eram curioasa  de ce il trimisese Derek  tocmai pe el  pentru a incheia acea afacere.Vroia sa il tina cat mai departe de mine?
-Dorian,ma ajuti ?
-Da,desigur.
-Poti pune  cosul  cu oua pe masa in bucatarie?Am nevoie de ceva din gradina.
-Gatesti ceva bun?a zis lingandu-se pe buze.
-Presimteam  eu ca ai sa vii  sa ma vezi  si o sa gatesc ce iti place tie cel mai mult.
Cand a luat cosuletul  din mana mea  si m-a atins am avut o viziune.
Era el,Dorian,zacand pe un pat ,palid,scuipand sange  si...murind.Vedeam cum  viata i se scurgea  o data cu sangele scuipat.
Am scapat cosuletul  din mana  dar Dorian  l-a prins  la timp  inainte sa se zdrobeasca  de pamant.
Ma uitam ingrozita la el.Nu...Nu  mi se putea  intampla asta.Nu  vroiam sa am viziunile  pe care mama mea le mostenise  de la strabunica mea.Si ce era mai rau era ca se adevereau!
Acesta fiind unul din motivele pentru care  mama  devenise traitor.Sa ajute oamenii .Si acum ...acum si eu aveam  viziunile.Era imposibil!Nu putea fi adevarat!Nu Dorian!Nu el!
-Danielle,te simti bine?Arati de parca ai fi vazut o fantoma.
-Da ,sunt bineNu e nimic.Totul e bine.Va fi bine.am zis simtind ca de fapt ma incurajam singura.
Nu putea fi adevarat.Nu aveam sa las sa fie adevarat.Am incercat sa  vad daca acea  viziune  fusese doar o intamplare ,atingandu-l pe Dorian ,,intamplator''  so folosind pretexte puerile.Dar nimic de fiecare data.Cu siguranta era doar o prostie,probabil  mintea mea care nu vroia sa  il piarda ca prieten.
Am dat uitarii viziunea concentrandu-ma pe cu totul alte lucruri.
Zilele au trecut fara sa mai am  viziuni.M-am concentrat pe lucrul in gradina si la prepararea potiunilor mele.Dorian venea  sa ma vizitezee  dar mai rar,motivandu-si absenta in unele  zile  pe seama  lucrului la conac  si afacerilor fratelui sau.
La o luna de la acea viziune,totul a luat o intorsatura  urata.Doi barbati,dintre care unul  dintre ei perceptorul  satului au venit  si m-au anuntat ca aveam  de platit o  datorie care fusese ,,  pierduta  si data uitarii''.Si daca nu plateam  aveau sa imi ia  terenul  din spatele casei  si mica parcela  de padure  pe care o mostenisem  de la tatal meu.Cand le-am cerut socoteala si exolicatii despre acea  datorie,pur si simplu m-au ignorat.
Simteam ca era ceva putred in toata aceasta vizita  neasteptata,Si stiam si responsabililul.
Derek Stone.
M-am intors in casa ,aruncand in graba  sortul murdar  de pamant,inchizand usa  in urma mea  si  plecand spre conacul Stone.
Nu putea sa-mi faca asta.Doar pentru ca refuzasem ,,afacerea'' lui murdara  acum trebuia sa platesc pentru datorii fictive?
La nici 10 minute  dupa ce am plecat de acasa cerul s-a intunecat si  o ploaie rece  s-a pornit.Vantul sufla  cu putere  facandu-ma sa-mi pierd echilibrul.Ploaia imi biciuia fata ,udandu-ma pana la piele.Ghetele  si poalele  fustei  imi erau pline de namol.O rafala de vant  m-a rapus,facandu-ma sa alunec  si  sa imi jdrelesc  genunchii si podurile palmelor.Imi doream sa ma intorc inapoi dar eram deja  pe domeniul  Stone  si casa mea  era la mare distanta de locul unde eram.Cand sa ma ridic am cazut din nou  dar de spaima .Un cal  s-a oprit exact  in fata mea ,nechezand si jucand  pamantul moale cu copitele.
Ploaia ma impiedica  sa vad fata calaretului.Dar l-am recunoscut  de indata ce a  vorbit.
-Ce dracu  cauti afara  pe vremea asta,femeie?
Derek.
Nu am reusit sa scot  niciun cuvant  pe gura ,dintii clantanindu-mi   si tremurand din toate incheieturile.
-Da-mi mana,mi-a cerut  el aplecandu-se peste gatul calului  si intinzand mana spre mine.
Mana imi era murdara de namol si sange,dar am reusit sa o intind spre el desi tremuram  ca  o frunza in vant.Cand mi-a apucat-o un icnet  de durere  mi-a scapat de pe buze.
A reusit sa ma ridice  si m-a tras  in sus ,alaturi de el pe cal.Nu stiu cum reusise sa ma ridice asa usor  pentru ca simteam  ca tot  ce aveam pe mine  cantarea sute de kilograme.
-Tine-te bine,mi-a zis  tragand  calul de hamuri ,facandu-ma  sa uit sa respir cand  calul s-a intors si s-a ridicat pe doua picioare,nechezand.
Apoi totul  in jurul nostru  parca  s-a dezintegrat.Viteza  calului,ploaia rece  si vantul puternic  m-au facut sa -mi ingrop  fata  sub pelerina  pe care o purta  asezandu-mi obrazul pe pieptul  sau.
Pielea  gatului ii mirosea  a iasomie.