Inchisoarea sperantei.....

-Nu inteleg de ce iti pasa de Derek.Oricum la cat este de ocupat  cu pregatirile pentru  sosirea Cassiei ,sigur   nici nu m-ar asculta.Asa ca stai  fara frica ca nu va iesi nimiciun porumbel  din gura mea.Cand ma gandesc ca am propus-o chiar eu pe Cassia ca o potentiala  sotie  si acum cand  totul se intampla cu adevarat,parca nu-mi vine sa cred cat de bun sunt ca petitor.Si....tie iti face cu ochiul careva?Poate...eu?m-a intrebat zambind,facand o pirueta.
-Dorian,te rog...suntem prieteni.Nu pot.
-De ce nu?Nici macar nu am incercat.Parca as avea ciuma asa te sperii.
Nici macar nu ii dadusem o sansa relatiei noastre de prietene sa evoluezer la un alt nivel.Si poate ca acum merita o sansa,o incercare.Ce aveam de pierdut?Derek  nu avea sa se uite niciodata la mine,eu eram doar o distractie de sfarsit de saptamana, si curand  avea sa aiba  o sotie,o familie  doar a lui.Si eu ce aveam sa fac?Sa stau sa ma uit la el si sotia lui ,la fericirea lor?Trebuia sa-mi vad  de viata,chiar daca avea sa ma doara.Si Dorian mereu fusese alaturi de mine.
-Cina,maine seara,doar noi doi,aici.Cum ti se pare?
-Vrei sa spui...o intalnire?
-Poti sa pariezi ca da.
-Asta inseamna ca...Imi vine sa fac ceva ce cu siguranta mai tarziu  as regreta  pentru ca sigur te-ai  simti ofensata asa ca mai bine ma abtin.Cel putin pana maine seara.
Zambetul de pe fata  lui radia  ca soarele de pe cer.S-a indreptat  spre usa dupa ce m-a pupat pe ambii obraji.
-Unde pleci?
-Doar nu crezi ca am destul timp sa ma pregatesc pana maine?
-Despre ce vorbesti?Ce pregatiri?
-Nimic,nimic.Doar ca nu pot sta acum.Be vedem maine.La ce ora sa vin?
-E bine sapte seara?
-E perfect!Pe maine.
A plecat de parca  casa ar fi luat foc.Desi nu vroiam sa recunosc ma simteam cat de cat fericita vazandu-l pe el atat de incantat.
Mi-am vazut de treaba  pana am cazut  epuizata in pat si  desi eram obosita,somnul nu s-a facut simtit decat tarziu in noapte,si imagini cu Derek si umbra unei femei jucandu-mi pe sub pleaoapele inchise.A doua zi m-am trezit  cu o durere de cap si fara chef de nimic.Dar m-am  ridicat din pat  si am incercat sa  incropesc un meniu  pentru cina cu Dorian.Ziua a trecut  repede facandu-mi treaba in bucataria conacului.
Dupa ce am  dus intreaga mancare la mica casuta in care locuiam temporar,m-am asezat  la masa ,asteptandu-l pe Dorian sa vina.
15 minute
O jumatate de ora.
O ora.
Doua ore.
Deja incepusem sa ma ingrijorez.Pe unde umbla?Uitase?
Incepusem deja sa strang maca cand un ciocanit  s-a auzit in usa.Am alergat intr-un suflet la usa.