Inchisoarea sperantei.....

Conacul familiei Stone  era impresionant.Caramida arsa  acoperita de iedera ,turnurile inalte  si copacii de il inconjurau  ii dadeau un farmec aparte.Casa mea parea o adevarata cocioaba ....in comparatie cu acesta.Ma simteam asa de insignifianta in tot acest decor  incat vroiam sa ma intorc si sa o iau la fuga.
-Dorian,ce caut eu aici?
-Daca te mai aud  inca o data  intrebandu-ma acelasi lucru....Nu te va manca nimeni......Dar de ce iti e frica?
-De Derek.
-Nu cred ca a mancat  pe cineva pana acum.Poate ca asta seara  va fi inceputul....Pentru ca arati delicios.
-Dorian eu vorbesc serios si tie iti arde  de glume?Nu ai vazut si tu  cum se uita la mine?Ma sperie.
-Mie mi s-a parut ca se uita  cu pofta la tine.
-Pofta sa ma stranga de gat!Cred ca are impresia ca umblu dupa tine.
-Si e adevarat?m-a intrebat el  zambind,uitandu-se  la mine.
-Desigur ca nu!Nu esti atat de  irezistibil  incat sa ma arunc la picioarele tale.
-Auch!Asta a durut! a zis  el serios.
-Am comis-o ,nu?Eu si sinceritatea mea!am zis cu tristete in voce.Uram acest defect!
-Sunt bine,copilo!Pot sa suport realitatea.Hai,stergeti de pe fata bosumflarea  si sa intram sa  infruntam,, printul intunericului''.